asa sau asa..

de obicei atunci cind ai nevoie de’un pix si’o hirtie sau de reportofon, poate si’un scrib sa’ts bata la masina (ca se poarta printre VIP’uri, doar becali n’a considerat ca’sh merita biografia) tocmai atunci nu gasesti la indemina sau pur si simplu nu apar la timp, iar ideile zboara, gindurile plutesc, verbele se dueleaza si te trezesti cu capul gol intr’un final incoerent, ca n’ai patentat nimic, ca noaptea a furat din legendarul puts.. cum altfel daca nu putsul gindirii.

dar ce nu se intimpla sa se ia in calcul mereu e de fapt ceea despre care vreau sa aduc vorba si anume unul din principiile primare ale mentalului colectiv de care ati auzit cu totii cu siguranta in fel de fel de clisee ale intelepciunii traditionale care tot asa sau asa ne spunea cam cum trebuia sa fie lumea. ati auzit cu siguranta expresia “toate la timpul lor”, foarte bine. acum luati’l deoparte pe “la timp” si amintiti’va cita bataie de cap a insemnat pe parcurs. de cite ori n’ai ajuns la timp, n’ai terminat la timp, n’ai primit la timp, nu te’ai oprit la timp, nu ai descoperit la timp si nici nu te’ai sqimbat la timp pentru a’ti cere drepturile exact la timp cind tu de fapt nici nu maninci la timp, nu dormi la timp, nu te sincronizezi sa juisezi la timp, nu spui ce trebuie cind trebuie la timp, nu cauti solutiile la timp si poate nici rugile nu ti le’ai spus la timp, e clar.. pe undeva nu te’ai nascut la timp. pe cind altii qiar reusesc intotdeauna totul qiar la timp. cineva spunea ca uneori printr’un cliseu spui cel mai bine lucrurilor pe nume. posibil sa fie asa, desi cert este ca ori asa sau asa, e dificil sa ne abatem de la principii.

fireste, intentia mea nu era sa filosofez la timp in clipa asta si sa patrund in magma eticii de conduita si nici sa inventez la timp o noua alta gaura. imi permit deci luxul sa cred ca’i suficient. ca este important sa intelegi la timp, dar mai ales sa rizi la timp. sa crezi la timp si’atunci cind nu ai timp. nu’i qiar usor sa te mentii la timp, dar cind altundeva.. si’n caz ca ai uitat ceva ce musai trebuia la timp sa fie asa sau asa, nu stiu. ia’ti o agenda mica mare, un electronic divais daca esti tare, angajeaza si un scrib cu norma’ntreaga, cui crezi ca’i pasa, doar nu’i o noutate, e citusi de real pe cit se poate. la timp! adica.. un fel de asta e circumstantial, ca n’au stiut la timp cum altcumva sa’i zica.