de pe scenele mioritice


unde femeia masqeaza cu usurinta sentimente, nefiind inzestrata cu o coada care sa i le tradeze si probabil din acelasi motiv vanitatea ei este nemasurata. femeia nu iarta, insa prefera sa se sacrifice pt binele suprem. doar logica ei o face sa se razbune cu prima ocazie. in traditia populara lucrurile au o alta natura, femeia fiind usa casei, barbatul fiind cainele care se mulge pe la colturi, dar fireste ca a fost odata ca niciodata si tot asa, acum poporul se civilizeaza cu televizorul. traditia ramane totusi pt ceva secole, nu mai mult de doua, o gogoasa preistoric coafata pt amatorii atemporali, ca de aia e traditie si nu mit ori legenda, ci un izvor de inspiratie din trecutul apropiat, un fel de manual de instructiuni pt un model scos din fabricatie, dar cu aceeasi baza atita vreme cit mai sintem plamaditi din atomi si apa. (a nu se intelege ca atomu e atom si apa e apa si astia doi se combina miraculos in creatie divina, da?! nu atom si aghiasma) in zilele noastre lucrurile au evoluat mai mult in planu existential al femeii, nu foarte inspre detrimentu barbatului ca oricum pasii sint si azi inca mici. femeia devine caine. un animal bun pe linga casa omului, atunci cind este caine-domestic. fireste exista diferente intre femeia caine-domestic si femeia caine-vagabond. (o mai fi vreo smeqerie daca se prezinta cu "hi! i’m bond. vaga bond."? nu! traditia daca nu se pierde, se transforma) aceasta din urma ajunge sa traiasca de pe strazi in adaposturi, daca are noroc, cunoscute si sub denumirea de bordel sau club-de-noapte, in timp ce femeia caine-domestic e cel mai bun prieten al omului, fidela, cu mici exceptii mai calareste si pe cel mai bun prieten al stapinului dar.. e vorba de exceptii. ea moare ori la gitul shefului ori calcata de masina dar de adaposturi nu vrea sa auda. iar cind intilnesti din nefericire femeia caine-turbat, cel mai bine e sa treci pe linga cu grija sa nu ramai cu nadragii sfirtecati. si cu toate astea, ridicolul, absurdul sau poate farmecul situatiei e ca totusi nu au coada. (pina aici, nimic nou sub soare)

societatea de consum si virusul monetar, o afacere piramidala unde bijnitarii au luat locul politrucilor si intermediarii locul oamenilor-muncii. pina cind moartea ne va desparti sau in razboaie ne vom mistui. caci nu s’a reusit inca a pune capat qestiunii existentiale prin stiinta si arta. prin urmare politicul si religiosul continua a fabrica noi taxe. constiinta civica profund faramitata ramane ca glasul magarului ce nu se aude la ceruri, o lozinca. la munca, nu la intins teapa.. si nu sint idealuri de urmat si nici regrete, ma limitez la a trai degeaba. limita este oricum inafara mea si’asa ma depaseste, caci nu degeaba am trait ca sa traiesc degeaba. (tu ramai la toate rece)

Reclame

Despre dragosh
nonsense! married without children.

2 Responses to de pe scenele mioritice

  1. madammere says:

    cum e cu nonsensu’ ala? merid uizautcildren???? pai si pe iris cui o lasi????Tztzt,tatutzule!

    • dragosh says:

      poate o fi qestie de virgule sau de oqelari, cine stie.. ca si in pilda aia cu: te vei duce, te vei intoarce, nu vei muri. deci io ziceam asa ca e un nonsens sa fii merid uizaut cilren, comprendes.. tsts

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: